Vânturăm iluzii

Vânturăm iluzii

Vânturăm iluzii de mai bine,

Boabe incolore de minciuni
Și tăceri aproape submarine,
Dar uităm rapid de rugăciuni.

Ochii tăi îndeamnă la păcate,

Pleoapele clipesc spre erezii,

Buzele-mi iau foc nesărutate,

Posturile!...cum să le mai ții?

Mâna ta-i lumină și-nchinare,
Cântecul ce a-nflorit...pe sâni,
Lacrimă de purpură sau soare,

Flacăra nestinșilor...tăciuni.

Vânturăm iluzii...și speranțe,
Pulberi gri de stele și de dor,
Despletite vise...și nuanțe
Pigmentate dulce cu amor.

Costy Triță