Fulguie în avatar

Fulguie în avatar

Zăpezi mă ning și dorul frige,
Mai pică stele, vise plâng,
Dar nimeni n-o să mă oblige
Să uit verdeața unui crâng

Dezleg păcatele și vântul,
Nu mă dezic, nici nu hulesc,
Las depărtărilor pământul,
Cuvintelor...mă dăruiesc

Tentaculare umbre...strigă
Dinspre perdele spre pereți,

Când lăcrimează o ferigă,

Pe fruntea...bieților poeți.

Înspre zăpezi, dorul se duce,

Secunde trec...ore tresar,
Clepsidrele mint zăbăuce
Și fulguie în avatar.

Costy Triță