Dar asta-i viața

Dar asta-i viața

Nu spui nimic, închizi cuvinte
În Eul tău...imens și bun,
De parcă ai săpa morminte
Tăcerilor...de lângă prun.

Nici nu mă vezi, indiferentă
Ignori lumini ce încă ard
Și-acea privire...insistentă,
A gândului rebel,, bastard.

Pe buze ai...zăpezi topite,

Mistere gri, dor și sărut,
Furtuni...ce nu pot fi citite
Sau risipite-n așternut.

Privește-mă și mă dezleagă
De vraja ochilor căprui,
Ce n-au știut...ce să aleagă,
Dar asta-i viața, alta nu-i.

Costy Triță