Se duc actorii

Se duc actorii

Se duc actorii, unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul
Au dispărut și ultimele flori.

Se duc actorii, cine să-nțeleagă
Cuvintele din ochii lor închiși?
Ce neputința clipei...o reneagă
Cum o făceau și ultimii proscriși.

Se duc actorii, fug înspre cuvinte
Și-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când toamna pare veșnicii a vinde
Uitărilor...și ploilor ce curg.

Se duc actorii...teatrul lăcrimează,
Culisele au înghețat de dor,
Iar timpul dușmănos...avertizează,
În suflet moare zilnic...un actor.

Costy Triță