Te-am cules

Te-am cules

Te-am cules din flori, iubire,

Într-o seară fermecată,

Dinspre margini de uimire

Fără gard şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece

Şi din frunza de trifoi,

Când stau fluturii să plece

Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu din vise,

Tainică şi zâmbitoare,

Sau din gânduri interzise,

Calde ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,

Ca un prinţ rătăcitor,

Dintre astrele celeste

Pitulate dup-un nor.

Te-am cules dinspre lumină

Şi din candela sfinţită,

Când luceferi stau să vină

Şi când luna-i părăsită.

Te-am cules din depărtare

Şi din aşteptări adânci,

Dintr-un val pierdut de mare,

Trist, încolăcit pe stânci.

Te-am cules, ştiu asta bine,

Din parfum de trandafiri,

Din smaralde şi rubine,

Din speranţe şi-mpliniri.

Te-am cules din veşnicie,

Dintre doruri şi tăceri,

Din extaz, din agonie,

Din durere, sau plăceri.

Costy Triţă