Nebun de uşor

Nebun de uşor

Picură noaptea cu stele în păr,

Cernute de-o şoaptă proscrisă
Şi plânge tăcută floarea de măr,
Când uşa spre lume-i deschisă.

Aleargă luna şi strânge regrete,

Luceferii clipa o ard cu-n chibrit,

E rouă în iarbă....şi-s fără sosete

Şi uite castanul.....cât e de-nflorit.

 Lumina zâmbeşte spre dimineaţă,

O rază de soare-mi căzu pe picior,

Fluturi şi gâze...prind aripi şi viaţă,

Iar vara soseşte.......nebun de uşor.

Adesea mă-ntreb, cum de se poate

Căldură s-aducă......un vis dezgolit

Ce scutură norii şi visele-mi scoate

Cu raze rebele......... din trupul iubit.

Costy Triţă