Şoapta

Şoapta

Şoapta gândului de noapte,

Lunecând uşor pe sân,
Adunată-n buze coapte,

De al inimii stăpân.

Şoapta visului de-o viaţă,
Aruncată printre flori,

Ca şi roua-n dimineaţă,

Rătăcită de culori.

Şoapta timpului ce poartă

Pe-aripă de vânt...destinul

Şi delimitând de soarta,

Adevarul, mereu unul.

Şoapta buzelor flamânde,

Ca alint şi mângâiere,
Mereu fragede şi blânde,

Dar crispate de durere.

Şoapta stelelor cernute,

Pulbere către pământ
Şi-a speranţelor avute, 
În privire şi-n cuvânt.

Şoapta este totuşi, şoaptă,

Poate nici nu o auzi,

Dar atât de înţeleaptă,

Imposibil s-o confunzi.

Costy Triţă