A intrat pustia

A intrat pustia

A intrat pustia-n casă
Și urâtu-mi ține calea,

Cu tristețea stau la masă

Ascultând cum plânge valea.

Brusturii crescură-n ușă,

Vântul bate de nebun,

Tot imprăștiind cenușă

De frânghie și săpun.

Tot călcând praguri tocate,
De-ale timpului chemări,

Printre scânduri ce-s crăpate,
Se tot pierde-n depărtări.

A intrat...intrat pustia,

Prin destin sunt călător,
Braț la braț cu vesnicia

Și cu-al timpului izvor

Costy Triță