Vine noaptea

Vine noaptea

De argint e-această seară

Împletită-n părul tău,

Trupu-ţi este o vioară,

Eu, arcuşul blând, mereu

Eşti o magică-ntrebare,

Eu,o tain-ascunsă sunt,

Vise câte-or mai fi oare,

Vreau pe toate să le cânt.

Ca un strigăt ţi-e chemarea,

Îmbrăcată-n sărutări,

Eu sunt valul ,tu eşti mare,

Sărutându-ne în zori.

Eu sunt ploaia dimineţii,

Tu eşti roua de pe flori,

Soarele şi taina vieţii,

Definite prin culori

Vine noaptea, luna trece

Şi se-ascunde dupa nor,

Numărând pâna la zece,

Eu, în braţe te-nfăşor.

Şi te-acopăr cu petale,

Dezgolindu-te în gând,
Şi-arunc armura de zale,
Către tine...alergând.

Eşti o mare de iubire,
Eu un pat de trandafiri,
Ne-am legat cu mii de fire,
Jos la margini de-mpliniri.

De cristal a fost şi clipa,
Când spre tine am venit,
Cerul şi-a întins aripa,
Înspre vis...şi infinit.

Costy Triţă