Creaţie
Creată-i lumea din nimic
Şi-n numai şapte zile,
Fără cafea, fără ibric,
Doar suflete fragile.
Cu-n soare blând şi iubitor,
Cu stele...căzătoare,
Amestecându-le cu dor,
În drumul lor spre mare.
Cer şi pământ...cu ape reci
Şi omul şi scânteia,
Şi omul şi scânteia,
Nu vei pleca de-aici în veci,
Când vei vedea...FEMEIA.
Când vei vedea...FEMEIA.
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu