Roua freamătă-n cristale

Roua freamătă-n cristale

Ai pe buze sărutări flămânde,

Ochii-s plini de foc şi de lumină,

Lacrime mai pică tremurânde,

În petale...ce ajung oriunde,

Vântul de mai bate...prin grădină.

Şi-alergăm la margine de cale,

Printre flori şi fluturi ce roiesc,

Coborând cu apa...către vale

Şi când roua freamătă-n cristale,

Cu mătasea-ţi caldă...mă-nvelesc.

Buzele îşi caută-mplinire,

Pe-al tau trup alunecând uşor,
Ameţite încă...de uimire,

Se topesc adânc, în rătăcire,

Peste coapse calde, în amor.

Costy Triţă