Noaptea căutarii

Noaptea căutarii

Vino şi ia-mă,
Risipind tristeţea am fugit

Către o noapte de uitare şi vis,

Printre stele şi străzi încurcate

Şi pe sens...interzis. 

Clipele reci...zburau în minute,

Căutările goale, erau rătăciri

Şi oraşul nebun, egocentric
Dezgolit concesiv

De iubiri.

Făcusem la stânga

Undeva, prea devreme,

Disperarea, la colţ, o găseşti

Şi privirea, speranţa își pune,

Într-un taxi,  cu cifre regești

A venit...binecuvântare,

Ca o raza de argint selenar
Pe o umbră de dor și păcat,

Trei minute febrile
La tine...am plătit...şi-a plecat.

Erai fată ...și crin...

Noapte aşteptând cu fularul

Alb, ca un semn de reper,
Zâmbitoare, sublimă și plină
De răsfăț şi mister.

Am urcat undeva, pe la zece,
Nu aveam nici curaj să vorbesc,
Am văzut infinitul...o clipă

Dar ardeam să te simt, 

Să iubesc.

Am plecat...cu o grabă firească

Nu puteam a ne pierde de drum

Şi-am ajuns, într-o cameră

Care...a făcut 
Dorințele scrum.

Buzele dezgoleau căutări
Pasiunea țipă...și cere,
Peste trupuri căzând ca un gând,
A păcat ce devine
Plăcere.

Sărutări se pierd în himere
Şi pe coapsele albe şi pline,
În amestec cu lumina din zori,
Ce aleargă, ce duce
Spre tine.

Noapte și vis, erezie,
Sufletul şi inima-ţi dăruiesc,
Înflorind în cuvinte obscene
Ca un ritual abisal
Și burlesc

Costy Triţă