Noapte de vis

Noapte de vis

Să ieşi în noapte...calea să-mi aţii,

Veni-voi să te iau...înspre iubire

Şi rătăcesc...pe strazile pustii,

La ora când, luceferi, dau vestire.

Alerg spre tine-ntr-un oraş nebun

Şi mă tot pierd în întuneric...trist,

Unde mă aflu...n-aş putea să spun,

Dar...întrba-voi...un taximetrist.

Fularul alb...şi trupul ca o floare,

Le voi găsi în noaptea de cleştar,

Când stelele şi luna cad în mare

Şi eu nu am un ban...în buzunar.

Să ieşi iubito...şi să-mi fii reper,

Când voi veni cu visele-nspre tine,
Am să opresc în faţa ta, stingher

Şi din priviri, te rog, să vii cu mine.

O-mbrăţişare caldă...şi-un sărut,
Apoi urcăm spre noua-ţi reşedinţă,

Etajul zece-mi...pare cunoscut

Şi-i voi purta mereu, recunoştinţă.

Urcat-am pentr-o scurtă prezentare,

A clipei de curaj...şi de-nceput

Şi aruncând trecutu-nspre uitare,

Romantic, te purtam, spre aşternut.

Conduc încet, pe străzi necunoscute,

Mâna-ndrăsneşte, tandră, către tine,

Curgeau speranţe-n vise-abia-ncepute

Şi mângâierile, balsam, erau în mine.

Te-am dezgolit cu sărutări arzânde,

Într-un hotel, cu dragoste şi dor,

Iar degetele alergând flămânde,

Cale-şi făceau pe-al trupului izvor.

Şi te-am culcat, uşor, uşor,pe pernă,

Am răvăşit, cearceafuri şi dorinţi,

Ştiam demult, iubirea, că-i eternă,

Dacă eşti sincer, dacă nu o minţi.

Băteau in geam, fiori de dimineaţă,

Încolăciţi, noi ne iubeam, nebuni,

Cuvintele, se rătăceau, prin ceaţă

Şi-n aburi, de magie şi minuni.

În braţe, mi-te conturai, plăpândă,

Gingaşă şi suavă...ca un crin,

Privirea ta, era ,atît de blândă,

Iar buzele, nectar, de dulce, vin.

A fost să fie, prima noastră, noapte,

Să o descriu, cuvinte nu găsesc,

Noi ne-nţelegem, din puţine şoapte,

Din ochii verzi, ce spun, că se iubesc.

Costy Triţă