Loviţi-mă

Loviţi -mă

Loviţi -mă când sunt căzut

Şi picură din rană sânge,

Cât încă ochii n-au văzut

Ce trebuie a ști, și-a plânge.

Loviţi -mă încă mai pot

Şi mai rezist, fără de hrană,

Cât încă mă ridic pe-un cot,

Eu nu cer milă, nici pomană.

Loviţi -mă, e şansa voastră,

De mă ridic, sunteţi pierduți,

Din suferinţa mea albastră,

Voi sunteţi, ultimii recruţi.

Loviţi -mă când noaptea piere

Și-n roua zorilor cobor,

Când încă tremur de plăcere,

Sedus, de umbra unui dor 

Costy Triţă