Drum
Pe drumul neumblat de lume,
Rătacitor prin vise dulci,
Pornii şi suportat-am glume
Şi ironiile...de-atunci.
Nimic a mă opri, nu poate,
De el m-agăţ...cu îndârjire
Şi-n marginile-i răsturnate,
Sunt paşii mei, spre împlinire.
Vă las pe voi, încă, a râde,
Dar de oprit, nu mă opresc,
Mi-s aşteptările...profunde,
De ce e greu, nu mă feresc.
Eu am genunchii...numai sânge
Ţintă mi-e culmea cea de sus,
Nu mai contează cine plânge,
De-atâtea zile...v-am tot spus.
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu