A fi duşman

A fi duşman

A fi duşmanul tău...nu pot,

De rău...mă ţin departe,

Singur în noapte tot socot

Şi-ţi scriu întruna carte.

De ce de mine, tu, vorbeşti,

Lovind cu flori şi piatră?

De ce să scuipi şi să bârfeşti

Uitând...cuvântul...iartă?

Nu pot la nimeni să mă plâng

Şi nici nu-mi strig necazul,

Eu răutăţile...le strâng

Şi iar, mi-ntorc obrazul.

A fi duşman cu ce-am iubit,

Blestem ar fi şi-ocară,

Pun jos...genunchiul îndoit,

În ruga mea...de seară.

Costy Triţă