Simt noaptea

Simt noaptea

Simt noaptea cum mă-ncolăceşte

Şi liniştea când mă pătrunde,

Chemarea ce mă-nebuneşte

Şi mă aşteaptă...nu ştiu unde.

Luna-i pe cer...mereu stingheră

Şi stelele, încă, mă ceartă,

Ca-ntr-o iubire efemeră,

Când taina nopţilor...mă iartă.

Cerul e plin ca o-ntrebare,

De lacrimi reci şi de lumină,

Când tu apari fermecătoare

Şi-aduni, luceferi, din grădină.

 Simt noaptea întinzând aripe,

Ca un sărut pe buze moi,

M-ascund în liniştea de clipe

Şi-n taina şoaptelor...din noi.

Te-adun, apoi, din rătăcire,

Tăcut arzând şi-ndurerat,

Alerg către nemărginire,

Poate de ea...voi fi iertat.

Costy Triţă