Du-mă-n dor

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă...iubită,

Sufletul de patimi grele,

Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea...mă-ncolăceşte,

În petale reci de floare

Şi-n bujorul ce-nroşeşte,
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,

Pică flori de liliac,

Peste negru păr de fată,

Ce m-aşteaptă, lângă lac.

Printre vise, clipa trece

Ca o vrajă-nlănţuită,

De cristal e ochiul rece,

Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,

M-ai legat cu mii de fire,

 Eşti a mea, iubito, toată.

Costy Triţă