Seară de-amor
Să fie-albastru cerul...senin şi luminat,
Când către tine şoapte tăcute, vor veni
Şi-n căutări adânci, ochiul ce-a lăcrimat,
Tot alergând pe ape-n târziu...te va găsi,
Să fie verde codrul şi să înceapă ploaia,
Când visele se-adună grăbite-nspre păcat,
Iar pârâcioasa lună...pândindu-ne odaia,
Să fiarbă de invidii...pe cerul înstelat.
Să fulgere privirea pe trupul tău...iubire
Şi zâmbet să-nflorească pe buzele de foc,
Poteca rătăcită...ce duce spre-mplinire
Găsită-i către seară, la margini de noroc.
Tăcerile s-alerge...pe-a vântului aripă,
Străine şi uitate pe-un drum fără popas
Şi-n liniştea-nserării...amorul se-nfiripă
Lângă pletoase sălcii, mereu, fără de glas.
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu