Poveste

Poveste

Eşti enigmatică şi tristă,

Răscolitoare-n veşnicii,
M-ademeneşti  în nopţi târzii 

Când încă visele insistă,

Fără să vrei, fără să ştii.

Tu nu vei spune niciodată,

Ce taină-n braţe am ţinut,

Ce buze-am prins într-un sărut,

Nici puritatea, cui, vreodată,

Am risipit...prin aşternut.

Te-ai dus, aşa, fără de veste,

Făcând neîmplinirii casă,
Durerile când te apasă,

Le pui tăcută-ntr-o poveste
Tulburătoare şi frumoasă.

Costy Triţă