Afară plouă

Afară plouă

Afară norii nu mai vor să treacă
Şi curg în picături peste pământ,

Deschid fereastra, fumul mă îneacă,

Am să-l alung...cuvânt după cuvânt.

Afară încă fulgeră-n...furtună

Şi pomii se înclin-abia şoptit,

O ramură bate în geam, nebună,

Dar o ignor...aşa...ca să fim chit.

Afară nici un câine nu mai latră,

Aleargă vântul, spaime risipind,

Mereu l-aud, izbindu-se de-o poartă,

Închid fereastra, gânduri mă cuprind.

Afară-s dimineţi pierdute-n şoapte,

Aştept fierbinte să-mi apari, discret,

Să îmi aduci parfum de buze coapte

Şi să te strângi la pieptul meu, încet.

Costy Triţă