Spaime

Spaime

Sunt drumurile ninse

Şi crivăţu-i stăpân,

Doar visele-s aprinse

În sufletul păgân.

E singur călătorul,

În marea de furtună

Şi alunecos piciorul

Pe pulberea nebună.

Fiorul cel de teamă

În suflet, loc îşi face,

Omătul ne blesteamă

Şi cerul, se desface.

De cumpăna fântinii,

Fantasmele se ţin

Şi ochi precum tăciunii,

Cărarea...ne-o aţin.

Sunt drumurile ninse,

Năluci ne ies în cale,
Şi spaime neatinse
Sau adunat...în vale

 

Costy Triţă