Îngenunchez

Îngenunchez

Îngenunchez în faţă ta,

Lăsând privirea să vorbească,

Când buze...s-or înroura,

Pe coapsa albă, îngerească.

Îngenunchez a rugăminte,

Contur delimitând pe trup,

Eşti ca vulcanul de fierbinte,

Dulce ca mierea...unui stup.

Îngenunchez ca o chemare

Arzând, între păcat şi rod,

Sorbind nectarul tău de floare,

Plimb sărutările spre şold.

Îngenunchez în faţa ta,

Tot dezbrăcându-te...încet

Şi încercând a deştepta

Fiorul dragostei, în piept.

Îngenunchez, a câta oară

Tot aşteptând să te deschizi,

Eşti ca un melos de vioară

Vibrând, în ochii mei timizi.

Costy Triţă