Elegie

Elegie

Păstrat vei fi...în amintire dus,

Pe umăr lacrimile-mi scutur,

Tăcerile le-arunc...înspre apus

Și neuitarea clipelor...o flutur.

Făcut-ai curcubeie din durere

Și din ninsoare plete ți-ai făcut,

Din răsărituri, tu, îți luai putere

Și soare adunai,dar, l-ai pierdut.

Apăsător...e vuietul din tine

Și-un întuneric negru, te apasa,

Potecile spre tine sunt străine,

De când adâncul devenit-a casă.

Se-aștern uitările...peste clipite,

Sfâșietoare ca un colț de câine

Și lacrimile, iată, curg sfințite,

Pe neputința zilelor...de mâine.

Costy Triță