Cine a fost de vină

Cine a fost de vină

Când liniştea o să mă ia de mână

Şi-n noaptea neagră, va tăia poteci,

Îngenunchind lânga izvoare seci,

Tot inima, o voi simţi stăpână.

Când paşii mă vor duce către tine,

Oprindu-se puţin lânga hotar,

Am să arunc, iubirile, în jar

Şi te voi aduna dintre suspine.

Când prăbuşit e cerul peste noapte,

Şi visele tot rătăcesc prin ceaţă,
Uitările din lacrime se-nvaţă

Şi-acoperite-s cu zefiri şi şoapte.

Când trupul îmi va curge spre lumină

Şi picură cu stele şi fiori,

Te voi purta pe braţe înspre zori

Şi nu voi spune...cine-a fost de vină.

Costy Triţă