Regină peste albii nuferi

Regină peste albii nuferi

Regină peste albii nuferi,

Mătase strălucind în stea,
Iubita mea, tu, să nu suferi,

Vei fi a mea...vei fi a mea.

Vei fi...tu...blânda adiere,
Floare de nuferi răcoroşi,

Trupul ce-așteaptă mângâiere,

Roua din ochii verzi...frumoşi.

Eşti sfânta floare risipită
De-alintul zorilor...spre soare,

De te ating...eşti fericită,

Dacă nu vin, simt, că te doare.

În lunga noapte...eşti iubire
Sau perla scoicilor din mare,

Eşti rugăciunea din privire

Şi-a dimineţii sărutare.

Eşti fragedă şi-mbujorată,

La pieptul tău întineresc,

Mai lasă-mă...măcar odată

Cu buzele...să te sfinţesc.

Frumoasă, tainică şi dulce,

Printesă peste-un răsărit

Ce-adună clipe zăbăce,

Eu te-am iubit...tu mai iubit.

Tu coborai adânc...în mine,

Eu te urcam nebun...spre cer,
Tu...patima ce-mi curge-n vine,

Când strălucire...când mister.

Costy Triţă