Paharul

Paharul

Paharu-i ca o margine de viaţa,
Cu spaime, cutezanţă şi amor,
Mereu se abureşte de-al tau dor
Şi-a tot legat speranţele cu aţă.

Paharul, iată, gândul mi-l citeşte, 
În el se oglindeşte al tău trup
Şi poftele în mine când erup,
Doar vinul roşu, le răstălmăceşte.

Paharul ca un suflet de curat,
Poartă pecetea buzelor de sânge

Şi-nchinăciunea lacrimei ce plânge
Şi-mbrăţişările, ca un stigmat.

Costy Triţă