Timp puţin

Timp puţin

Pe rochia luminii, stă o umbră

Şi-n inimă, pumnal, este trădarea,

Doar întuneric e în noaptea sumbră,

Când voi lăsa...să mă înece marea.

Uitările în trup...sunt ca o rană,
Iar amintirile...lovesc apăsătoare,
A mai rămas otravă...într-o cană,
Dar să o beau...nu cred a fi în stare.

Plâng stelele şi luna peste clipe,
Trecutul...mai în urmă...meditează,
Tot rătăcind...şi răscolind risipe

Şi neîntelegând...ce decontează.

O lacrimă...o taină...un suspin,
Sau poate doar o-mbrăţişare tristă,
Timpul ne este-atâta de puţin
Şi am decât...o singură batistă.

Costy Triţă