Lumini de stele

Lumini de stele

Veşminte pentru patimi şi arderi, nu mai sunt,
În ceas se zbat minute...frenetice de dor,

Pun toamnele pe suflet şi-n părul meu cărunt,

Când prin zăbrele gânduri se scurg înspre amor.

Am rupt cămaşa sorţii...şi o arunc pe ape,

Luminile de stele...se scutură şi plâng,
Port busuioc în sân crezând c-o să mă scape,

Descânt dinspre iubire, când braţele mă strâng.

Azi implorat-am cerul...să îmi aline rana,

Secata e fântâna...când apele-s puţine,

Vindecător sărutul, pe buze, ca şi cana,

Când roşul vin îmi poartă nălucile spre tine.

Pe sânii tăi sigiliul recunoscut e...încă,

De ochii ce aşteaptă, să spintec depărtarea,

Speranţele şi focul...dau mâinilor poruncă,

Să caute pe trupu-ţi...iubirea şi-mpăcarea.

Costy Triţă