Fără a şti

Fără a şti

M-am rezemat într-un cuvânt,
Ca un copil-ce-ncepe viaţa

Fără a sti...că pe pământ

Mult mai vizibilă, e ceaţa.

M-am sprijinit în sentimente,
Fără a şti când pică bruma
Şi-au fost atit de inocente,
Că nu ştiu, ce-o să fac, acuma.

M-am agăţat de vânt şi clipă,

Fără a şti când mă cuprind
Si m-am rănit la o aripă,
Nici nu mai pot, să o întind.

M-am strecurat să fug din gânduri,

Pe valul timpului...m-am dus,

Mi-au mai rămas câteva rânduri

Fără a şti, dinspre apus.

Costy Triţă