Poarta spre ispită

Poarta spre ispită

Peste fruntea-mi caldă pune mâna,

Fii sărutul dulce-al serilor de rouă,

Mă ascunde-n norul ce sărută luna

De pe pleoapa nopţilor, când plouă.

Peste frunte părul...lasă-l...a ispită,

Ca o-ncrâncenare-a dulcelui...păcat

Ce deschide-o carte încă nenuntită,

Despletind speranțe înspre scăpătat

Gândurile toate lângă tâmple...culcă,

Veşnica răcoare să o simt...arzând,

Haos de lumină...are timpu-n furcă,
Te aştept iubito...tu ştii...pâna când.

Costy Triţă