De când mă știu

De când mă știu

De când mă știu, mă amăgesc

Că-s bun, frumos și că iubesc,

Nu-i nici devreme...nici târziu,
Nu am făcut și nici nu fac, pariu.

Nici nu mă tem și nici că-mi pasă,

Zăpezile...mă poartă...către casă

Și dragostea pe rug am să o pun

Sau în balonul simplu...de săpun.

Simt cum albesc nădejdile pe tâmple,

De vise viața...iată...mi-se umple

Și caută mereu să-și facă drum,

Tot rătăcită-n nu știu care fum.

Mi-a spus oglinda, cum c-aș fi fecior,
Că nu e vin în cană sau ulcior,

Că râul curge...în parfum de floare,

În al său drum spălând, mii de fecioare.

Costy Triță