Dă inimii poruncă

Dă inimii poruncă

Mai sunt spre zile clipe

Fecioare ameţind,

Ce-n dimineţi, aripe
Lunatece, întind.

Cocori mai zboară, înca,

Cu mâinile-n protest

Şi-un val lovit de stâncă,
Uitărilor...dă rest.

Pe coapse, simt arsura

Şi rugul disperat,
Mi-e însetată gura
Şi cântecul, ciudat.

De patimă eşti plină,
Fragilă ca o boare

Pe-o raza de lumină

Şi lacrimă...de soare.

În mare te aruncă,

Cu stelele înoată,
Dă inimii poruncă,
Nebună dar curată.

Costy Triţă