Acuarelă de toamnă

Acuarelă de toamnă

Din clipele de taină ...despletită,

Prin sita aşteptării... strecurată,

Frunze-arămii o poartă ca vrăjită,
Prin dimineţi spre clipa-nrourată.

Prin iarba amorţită, umbra-i calcă,

Ploaia tot şterge fardul din priviri,

Copacii plâng şi-aruncă  vise parcă

Şi melodii şoptite...tot caută-n iubiri.

Cărarea e pierdută în pulberi de aramă,
În zare încă cerul...în linişte veghează,

Se-aude gălăgie, acolo, jos la cramă
Şi cu înfrigurare...destinul desenează.

E sărbatoare, iată, la hanul părăsit,

Cu graţie şi-ardoare, natura concertează
Înghetul ne cuprinde...adus din infinit,
Când păsările cântă şi dimineaţa-i trează.

Costy Triţă