Peisaj nocturn
Seara a căzut şi-i îngenuncheată,
Dup-un colţ de lună...stelele apar
Şi-n culoarea asta rece şi ciudată,
Rătăcită-i clipa, pusă-ntr-un pahar.
Întrebări de mâna...se ţinură mute,
De departe cântă...melos de caval,
Se aprinde culmea, flăcările-s sute,
Ascunzând lumina dincolo de deal.
Un ecou mai plânge, doina se aude,
Un hotar de linişti...a pătruns în sat,
Legănat e codrul...sângerează unde
Crengile-n fereastră, tremurânde bat.
Iazul se răstoarnă...carele-s oprite,
Se încinge jocul...spaimele-au fugit,
De luceferi, parcă, fiind îndrăgostite
Când viclene umbre ard spre răsărit.
Noaptea e fierbinte...luna ne salută,
Norii urcă cerul printre plopi de fum
Tălmăcind povestea...arhicunoscută
A iubirii stinse...în nebun...parfum.
Costy Triţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu